Din păcate, nu toate persoanele pot să își păstreze dinții naturali și la bătrânețe. Mai cu seamă pacienții în vârstă, care din păcate nu s-au putut bucura în anii precedenți de tehnicile moderne de care dispune medicina dentară în prezent. Lucrările protetice purtate deasupra mucoasei orale ne permit să restaurăm atât aspectul estetic, cât și funcțiile dinților naturali într-o asemenea măsură, încât stilul de viață al unei persoane să nu sufere schimbări semnificative.
Ce înseamnă o reabilitare orală totală?
Care sunt motivele și condițiile restaurării întregii dentiții?
Unele dintre principalele cauze pot fi:
– boala parodontală severă;
– cazuri extreme de neglijare a igienei orale personale pe o perioadă îndelungată de timp;
– pierderea prematură a dinților;
– carii dentare multiple și avansate;
– proceduri dentare învechite suportate în trecut;
– edentația totală (lipsa dinților)
Edentația totală poate de obicei să fie prevenită cu ajutorul metodelor oferite de medicina dentară din prezent, prin profilaxie, o alimentație adecvată și o îngrijire orală corespunzătoare.
Ce presupune procedura?
După o examinare orală cuprinzătoare și amănunțită a situației și nevoilor existente, se va lua o amprentă exactă care înregistrează relația inter-maxilară și țesuturile moi.
Astfel, se obține o așa-numită amprentă duplicat a situației orale. Înregistrarea relației inter-manxilare reproduce relațiile maxilo-mandibulare în timpul masticației, vorbirii și înghițirii, garantând astfel o fixare fermă a lucrării protetice, atunci când sunt desfășurate aceste funcții. O înregistrare tridimensională este obținută cu ajutorul unui șablon de ocluzie și unor valuri de ceară pentru determinarea ocluziei, cu ajutorul cărora se pot simula cu exactitate mișcările maxilarului și relația mandibulară. Astfel este posibilă o bună identificare a situației orale și o simulare a mișcărilor.
Relația optimă între maxilar și mandibulă trebuie stabilită ținând cont de considerațiile estetice, precum profilul facial, zâmbetul, precum și linia ochilor și poziția buzelor.
Modelul de proteză de probă este apoi transformat într-o placă a protezei din acrilat, de culoarea gingiilor, pe care vor fi adăugați dinții artificiali. Coeziunea protezei totale mobilizabile este păstrată datorită fixării sale pe creasta maxilară acoperită de mucoasă orală. Saliva și conturul bazei protezei se comportă precum două plăci de sticlă care au o picătură de apă între ele, efectul de vacuum și de succiune fiind suficiente pentru a le ține împreună.
Nu numai că pot fi restabilite calitățile estetice și funcția de masticație, dar și presiunea suportată de articulația temporomandibulară va fi redusă, iar tinerețea și prospețimea vă vor complimenta chipul.
Care sunt riscurile
De obicei, nu există riscuri atunci când dinții sunt complet înlocuiți de lucrări protetice mobilizabile. Pot apărea anumite puncte de presiune și mici schimbări în poziția oaselor mandibulare și maxilare la masticație.
La ce rezultate vă puteți aștepta?
Rezultatul ideal vă oferă posibilitatea de a consuma aproape toate alimentele ca înainte. O lucrare protetică elaborată garantează o restaurare estetică, însă situația și anatomia fiecărui individ îi vor afecta gradul de funcționalitate. De regulă, este foarte dificilă obținerea unei fixări ferme în cazul unei lucrări protetice mandibulare totale. Uneori poate fi necesară folosirea unor geluri adezive.
Ce alternative există?
Lucrările protetice pe implant reprezintă o alternativă. O lucrare protetică pe implant poate să fie concepută ca o lucrare protetică fixă (alcătuită din coroane și punți aplicate pe implant), care dă impresia unor dinți naturali. Pentru a garanta o fixare fermă, este nevoie de cel puțin opt implanturi în maxilar și șase implanturi în mandibulă. În anumite cazuri, lucrările protetice fixe pot să fie ancorate și cu ajutorul a doar patru implanturi.
Implanturile pot de asemenea să fie folosite pentru a oferi o ancorare mai fermă unei lucrări protetice mobile. În acest caz, cel puțin două implanturi (patru fiind numărul optim) sunt necesare în mandibulă și patru în maxilar. Această amplasare permite o lucrare protetică mai delicată și care nu are nevoie să se sprijine pe bolta palatină, nemodificand astfel simtul gustativ.
NOTA BENE
La fiecare trei ani, protezele totale ar trebui să fie adaptate la mucoasa orală, care este într-o continuă schimbare.
Acest lucru se obține cu ajutorul procedurii de rebazare a lucrării protetice. După ce se ia amprenta, lucrarea protetică este readaptată în doar o zi în laboratorul dentar.