Ce este parodontoza?

Pierderea dinților este o experiență cu urmări drastice pentru oricine.

Potrivit cercetărilor efectuate până în prezent, până la vârsta de 45 de ani, pierderea dinților are loc din cauza cariilor dentare și a consecințelor lor, însă după aceea, rata pierderii dinților cauzată de parodontoză este mult mai mare.

Cu toate acestea, cercetările moderne și experiența îndelungată în profilaxie ne învață că apariția cariilor dentare, gingivita (inflamația superficială a gingiei) și parodontoza (gingivita severă) pot fi evitate sau cel puțin controlate, pentru a vă putea păstra dinții pe tot parcursul vieții.

Cauzele și consecințele parodontozei

Pierderea dinților este o experiență cu urmări drastice pentru oricine.

Procentajele ne arată că aproximativ 80% din populația adultă suferă de gingivită sau de parodontoză. Bacteriile și procesele lor metabolice joacă un rol important în apariția acestora. În evoluția parodontozei, prin comparație cu cea a gingivitei, pe lângă gingii, chiar și parodonțiul și osul pe care se sprijină acesta sunt afectate de inflamație. Încă nu se cunosc cu precizie cauzele. Igiena orală individuală joacă de asemenea un rol, precum o fac și afecțiunile medicale generale și afecțiunile locale din cavitatea orală (de exemplu tartrul, obturațiile proeminente și conturul coroanelor dentare, igiena dentară defectuoasă). În cavitatea orală se găsesc peste 300 de feluri diferite de bacterii, însă doar câteva tulpini de bacterii sunt responsabile de apariția parodontozei.

Se produce atrofia osoasă, resorbția cementului radicular și distrugerea fibrelor parodontale, care susțin dintele în os. Parodontoza începe să devină cu adevărat o amenințare în momentul în care boala se află deja în stadiu avansat: dinții devin mobili, apar spații interdentare inestetice și uneori și abcese (acumulări de puroi) gingivale. Prin comparație cu cariile dentare, parodontoza se extinde încet și poate adesea să treacă neobservată. Odată ce devine atât de avansată, pierderea dinților este aproape inevitabilă.

Cum evoluează parodontoza?

Pierderea dinților este o experiență cu urmări drastice pentru oricine.

Pe suprafața unui dinte perfect curat, într-un timp foarte scurt, se va forma o peliculă alcătuită din bacterii. Dacă această „peliculă/placă” nu este îndepărtată în mod frecvent cu periuța de dinți, tot mai multe bacterii vor coloniza dintele. Cu cât stagneaza mai mult timp pe dinte, cu atât mai multe bacterii responsabile pentru diverse afecțiuni va conține. După aproximativ trei săptămâni, are loc o colectare de puroi în interiorul santului gingival, care provoacă înroșirea și îngroșarea gingiilor și o predispoziție ridicată pentru sângerare. Această afecțiune se numește gingivită (inflamația gingiilor).

Gingivita se poate transforma în stadiul incipient al parodontozei, pentru că dacă această inflamație nu este tratată, bacteriile se pot prolifera cu ușurință în profunzimea santurilor gingivale. Dacă parodonțiul afectat (țesutul în care se sprijină dinții) nu este tratat, gingivita va degenera în parodontoză.

Așa-numitul biofilm este de o importanță deosebită în acest caz. Biofilmul este un strat subțire de bacterii care se depune pe dinte de-a lungul conturului gingival sau în interiorul santurilor gingivale. Biofilmul este extrem de rezistent și nu poate fi îndepărtat prin metodele clasice de igienă orală, care implică periajul dentar, pasta de dinți, ața dentară etc.

Până chiar și antibioticele au o acțiune redusă asupra sa. Acest biotop protejat devine o cale de acces pentru bacterii, permițându-le să se infiltreze tot mai adânc în buzunarul gingival, ceea ce înseamnă că pe lângă simptome precum înroșirea, tumefacția și tendința la sângerare, adâncimea buzunarului gingival se mărește în mod semnificativ – toate acestea sunt semne ale degradării parodonțiului.

Medicul dentist vă va examina dinții, măsurând adâncimea șanțurilor gingivale și va stabili dacă există o tendință de sângerare, cu ajutorul unei sonde speciale (asemănătoare unui liniar în miniatură) și a radiografiilor.

Concluzie

Avem în prezent certitudinea că pierderea dinților este un proces inevitabil. Parodontoza poate însă să fie evitată sau controlată. Condiția preliminară este ca în flora microbiană din interiorul cavității orale să nu se dezvolte bacteriile care provoacă anumite afecțiuni. Acest lucru poate fi obținut prin eforturile proprii de igienă orală ale pacientului, abstinența de nicotină și cu ajutorul unei profilaxii realizate în mod profesional în cadrul clinicii dentare.

Dacă boala parodontală se instalează, soarta dinților depinde de condițiile menționate mai sus, dar de asemenea și de riscul individual al pacientului în cauză. Depistarea precoce și tratamentul consecvent al afecțiunii asigură o scădere a ratei de pierdere a dinților (provocate de parodontoză) până la pragul minim.

Tratamentul parodontozei

Ce se poate face?

Tratamentul gingivitei și al parodontozei este caracterizat de o abordare atentă, în componența căreia intră cunoștințele avansate, motivația, controlul și o profilaxie sistematică, bine-gândită și individualizată, folosindu-se tehnici de chirurgie minim-invazivă la nivelul gingiilor (microchirurgie), doar dacă este necesar.

La începutul unui tratament parodontal sistematic, trebuie să aibă loc o examinare specială a pungilor (buzunarelor) gingivale cu o sondă și a unor radiografii ale dinților bolnavi. În urma acestor rezultate, se va concepe un plan personalizat de tratament pentru pacient.

Etape tratament

Pierderea dinților este o experiență cu urmări drastice pentru oricine.

De obicei, tratamentul parodontozei poate fi împărțit în următoarele etape:

  • Etapa I: Terapia inițială I/II, tratament prealabil avansat, reexaminare;
  • Etapa a II-a: Tratamentul chirurgical al bolii parodontale, reexaminare;
  • Etapa a III-a: Restaurarea cu coroane dentare, punți sau lucrări protetice mobile;
  • Etapa a IV-a: Protocolul de igienizare (Recall)

ETAPA I: Terapia inițială I

La începutul tratamentului, pacientul este informat cu privire la stadiul de dezvoltare al bolii parodontale, i se oferă un instructaj în igiena orală corectă și are loc o examinare amănunțită a cavității orale, realizată de către dentist și personalul specializat în profilaxie.

Sunt îndepărtate placa dentară și tartrul, acestea făcând parte din tratamentul profilactic.

ETAPA I: Terapia inițială II

Placa dentară și tartrul acumulate pe suprafața rădăcinii dentare din profunzimea buzunarelor gingivale sunt îndepărtate cu ajutorul detartrajului manual și al celui cu ultrasunete, împreună cu biofilmul. Acest tratament are loc sub anestezie locală.
Nivelarea, netezirea și fluorizarea suprafeței rădăcinii dentare;
Tratament prealabil avansat. Tratamentele avansate efectuate în prealabil au loc în paralel cu tratamentul inițial (I și II). Pentru a asigura o igienizare optimă a cavității bucale, pot fi incluse și:

– extracția dinților mobili;
– tratament de canal radicular;
– tratarea cariilor dentare;
– restaurare provizorie cu coroane și punți dentare (restaurare interimară);
– imobilizarea dinților cu mobilități severe;
– igienizarea întregii cavități orale;

După ce au loc terapia inițială și tratamentele avansate ce o precedă, dentistul va efectua o reexaminare. De regulă, se poate afirma că măsurile de tratament menționate mai sus sunt eficiente în cazul bolilor parodontale în stadiu incipient sau superficial și că rareori sunt necesare tratamentele chirurgicale.

Cu toate acestea, pacienții trebuie să mențină o igienă orală optimă pe tot parcursul vieții și să primească îngrijirea corespunzătoare în cazul bolii parodontale.

ETAPA a II-a:

În cazul tuturor bolilor parodontale severe, după reexaminare, tratamentele chirurgicale necesare vor fi explicate pe înțelesul pacientului și vor fi planificate împreună cu acesta. Avem la dispoziție un număr de tehnici chirurgicale moderne folosite în cazul bolii parodontale, cu ajutorul cărora se încearcă restaurarea țesuturilor parodontale pierdute – așa-numita terapie parodontală regenerativă.

Se întrebuințează materiale cu consistență de gel sau membrane (Emdogain, membrană PRF din plasmă proprie). Se pot impune și proceduri de rezecție, fie gingivală, fie apicală, în care anumite părți ale dintelui sunt îndepărtate.

ETAPA a III-a:

După o perioadă de vindecare de 2 până la 6 luni, va avea loc o altă reexaminare și se va pregăti restaurarea finală cu coroane, punți dentare sau lucrări protetice scheletate sau mobile.

ETAPA a IV-a:

„Pacienții care suferă de parodontoză trebuie să fie conștienți de faptul că, în aceste cazuri, tratamentul nu are un punct finit. În funcție de gradul de severitate al parodontozei, poate fi nevoie de un consult parodontal de două sau de șase ori pe an, pentru igienizarea cavității orale, odată cu menținerea constantă a unei igiene orale corecte acasă, printr-un efort susținut de-a lungul întregii vieți.

Orice deviere va duce inevitabil la recurența bolii, adică la o reinstalare a parodontozei. În acest caz, igienizarea personalizată în cadrul clinicii oferă siguranța că o posibilă recurență a bolii va fi identificată și tratată în timp util, evitându-se pierderea dinților”. (sursa: DGP – Asociația Germană pentru Medicină Paliativă)

NOTA BENE

Orice tratament parodontal ar trebui să vină în completarea unei anumite alimentații. Echilibrul acido-bazic trebuie să fie menținut pe cât posibil, pentru a putea permite parodonțiului să se vindece.

În lipsa mecanismelor de apărare la nivel gastrointestinal, riscul de reapariție al bolii crește în mod semnificativ.

Vrei sa vii la un consult?

Vino sa ne cunoastem mai bine si sa decidem impreauna cum te putem ajuta.